...
Mintea zboară, ochii privesc, mintea gîndește așa pustiu
Zîmbește-i vieții ce-ți dăruie plăcerea
Un animal ce are ochi vicleani, pe asta eu o știu
Mînca-i-aș eu destinul dacă mă opresc acum de scris
O scriu și voi zîmbi în continuare ca un nebun în vis,
Voi roade foi pînă nu voi ajunge în acel mare paradis
E ora unu noaptea și nu mă pot opri de scris
Arată-i vieții gîndirea liberă și deschisă tot mai tare
Dar nu uita ceea ce visăm e o cărare mare,
Până ce ajungem vom fi plini de sudoare.
